Omniprezența conștiinței Cristice, conștiinta lui Cristos și Krishna

În general, oamenii nu sunt conştienţi decât de impresiile senzoriale. Fiecare vede prin ochi, aude prin urechi şi îşi extinde sau dilată mintea în funcţie de informaţiile primite de la simţuri. Fiinţa umană însă deţine puteri mentale inimaginabile: dar pentru a le folosi trebuie mai întâi să şi le dezvolte. Deşi este limitată şi ataşată de corpul fizic, mintea – prin instrumentul inteligenţei – este capabilă să dezlege cele mai ascunse mistere ale universului, cum este de pilda, descoperirea prin care astăzi ştim cu toţii că lumina unei stele care s-a stins din existenţă cu milioane de ani în urmă continuă să călătorească spre Pământ.

Dar oricât de mult şi-ar dezvolta capacităţile mentale, omul rămâne supus limitărilor trupului material. Chiar şi o pietricică este suficientă pentru a-i curma viaţa. Iisus. prin dezvoltarea sa spirituală, a demonstrat un mare adevăr: corpul fizic nu este materia solidă care parc a fi, ci este energie pură.

O definiţie ştiinţifică modernă dată vehiculului fizic al fiinţei umane este aceea de undă sau vibraţie electromagnetică. Să ne imaginăm, de pildă, că timpul unei persoane care cântăreşte 80 kilograme este dizolvat complet într-o baie cu acizi. Ce se va întâmpla cu corpul său? Evident, acesta va deveni o masă gazoasă a cărei greutate atomică va avea tot 80 de kilograme. Singura diferenţă este că In această din urmă stare el nu va mai putea fi perceput cu ajutorul ochilor fizici, ci doar prin intermediul instrumentelor ştiinţifice care îi pot detecta prezenţa ca particule atomice. Dispariţia corpului nu înseamnă cufundarea în nonexistenţă: el va continua să fiinţeze în eter, dar sub o altă formă.

Privind din punct de vedere metafizic, corpul poate fi considerat un simplu gând în mintea lui Dumnezeu. El există în Conştiinţa Sa la fel cum există şi în conştiinţa noastră atunci când îl percepem în stare dc vis. Conştiinţa noastră onirică creează o formă trupească prin simpla concentrare a gândului sau energiei, formă care dispare deîndată ce conştiinţa reintră în dimensiunea plină de turbulenţe a stării de veghe.

Iisus a atins acest nivel de conştiinţă şi a realizat adevărul că trupul fizic nu este decât o masă de energie. Deoarece a realizat clar acest adevăr, el a fost capabil să-şi rematerializeze trupul după crucificare. Mai înainte, când unul din cei care-1 urmau i-a tăiat urechea slujitorului unui mare preot. Iisus şi-a pus palma deasupra rănii şi 1-a vindecat pe loc. În viitor, ştiinţa modernă urmează să descopere cum se pot efectua asemenea „minuni”. Dar ţelul final e să realizăm că trupul şi tot ceea ce există în univers este în esenţă Spirit. Spre deosebire de Iisus, omul obişnuit nu este conştient de acest adevăr.

De asemenea este necesar să-l înţelegem pe Iisus în lumina experienţei sale spirituale din Conştiinţa Cosmică a Tatălui Ceresc prezentă în întreaga creaţie. Titlul de Cristos este un termen antic, corespondent al sanscritului „kutastha” (conştiinţa inerentă fiecărui atom). El a fost Iisus Cristos.

Cu mai mult de trei mii de ani în urmă. înainte de perioada în care a trăit Iisus. s-a născut în India un mare avatar al cărui nume de familie a fost Jadava şi a cănii titulatură spirituală a fost „Krishna” (sau „Cristna”), ceea ce înseamnă acelaşi lucru ca şi „Cristos”: conştiinţa divină omniprezentă in creaţie. Acesta a fost Jadava Krishna.

Scripturile vorbesc despre puterile miraculoase ale lui Krishna şi Cristos. puteri care demonstrează faptul că ei şi-au extins conştiinţa dincolo de graniţele din carne şi oase ale trupului material, incluzând în aceasta întregul univers – corpul cosmic. Ei s-au acordat pe frecvenţa conştiinţei divine simultan prezentă în fiecare atom şi au devenit una cu conştiinţa omniprezentă şi omniscientă a Tatălui Ceresc. Prin meditaţie, profundă şi devoţiune faţă de Dumnezeu, fiecare om trebuie să realizeze această dilatare a conştiinţei experimentată de Cristos şi, Krishna. „Dumnezeu este Spirit: şi toţi aceia care-L venerează trebuie s-o facă în spirit.”

În întregul ei, titulatura ..Iisus Cristos” înseamnă „Iisus cel a cărui conştiinţă cuprinde întregul univers”. Când prietenul său. Lazăr. murit în Betania. Iisus era în alt loc împreună cu discipolii săi şi le-a spus acestora: „Lazăr, prietenul nostru, doarme”. El a aflat deîndată de moartea lui Lazăr, deoarece Conştiinţa Universală se manifesta în totalitate în fiinţa sa, ceea ce i-a permis să se simtă prezent nu doar în corpul său, ci în trupurile tuturor. Vorbind despre această Inteligenţă omniprezentă, Iisus a spus: ,.Nu se vând două vrăbii mai pe nimic? Şi totuşi nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.”!

Dacă îţi închizi ochii şi rogi zece persoane să te atingă, vei simţi şi vei şti exact locurile în care ai fost atins. Similar, Dumnezeu simte şi cunoaşte totul în universul Său. Iisus Cristos şi Jadava Krishna au atins această conştiinţă omniprezentă, ceea ce le-a permis să realizeze o mulţime de miracole. Iisus. ştiind că trupul său este creaţia minţii Divinului, s-a stabilit ferm în această Conştiinţă Cosmică şi a fost capabil să-şi re-creeze corpul material după numai trei zile de la crucificare. Krishna a manifestat şi el o mulţime de puteri spirituale. Odată a ridicat deasupra unui sat un munte întreg, pentru a-i salva pe săteni din calea unui potop devastator. Deşi majoritatea acestor miracole sunt considerate simple legende, cele mai multe dintre ele sunt adevărate. Krishna a fost unul dintre cei mai mari yoghini ai Indiei. Ştiinţa yoga ne învaţă cum să deţinem controlul asupra trupului, fizic, astfel încât să ajungem să cunoaştem adevărul că el nu este altceva decât energie condensată – energie produsă ca urmare a concentrării Divinului.

Universul este constituit din gânduri materializate

În timpul unui vis, de pildă, pot vedea că am creat apă, fiinţe umane, pământ, planete şi, imediat ce mă trezesc, văd că nimic din toate acelea nu au existat – ele nefiind decât nişte simple idei. Similar, diferenţele între lucrurile solide, lichide şi gazoase sunt simple variaţii ale gândirii Divinului. Iisus a înţeles acest adevăr şi. ancorându-se în conştiinţa divină, a fost capabil să meargă pe apă. să înmulţească pâinile, să transforma apa în vin. El a privit în profunzime, în esenţa corpului şi apei şi a văzut că acestea sunt gânduri proiectate de Dumnezeu, realizând astfel faptul că este foarte simplu ca un gând (apa) să susţină un alt gând (corpul său fizic).

Într-un vis oricine se poate vedea păşind pe apă şi. totuşi, acolo corpul nu se va scufunda în oceanul oniric – de ce? Pentru că ambele sunt simple gânduri în conştiinţă. Aşadar, odată ce ai realizat acest adevăr, că tot ceea ce există în univers nu este decât creaţia minţii sau conştiinţei, poţi face absolut orice.

Aşa cum forma invizibilă a unui abur poate deveni vizibilă în momentul în care. prin condens, se transformă în apă. sau. prin îngheţ, devine o bucată solidă de gheaţă, la fel şi Krishna sau Cristos apar tuturor devoţilor care li se roagă cu ardoare. Divinul intangibil poate fi in mod similar ”îngheţat” prin devoţiune în forma vizibilă a lui Iisus. Krishna, sau a oricărui sfânt pe care devotul îl venerează.

Deşi Iisus poate fi perceput în forma sa trupească atunci când medităm asupra lui, totuşi, acest lucru nu este obligatoriu pentru evoluţia spirituală. Ceea ce are cu adevărat importanţă este cunoaşterea lui Cristos în spirit. Corpul său fizic a fost la fel ca al oricărui om. dar spiritul său cuprinde şi, totodată, transcende întregul univers. Chiar dacă nu e dificil de înţeles, foarte puţine suflete pot realiza ceea ce spun acum. Mintea este creatoarea a tot ce există. Acest adevăr – în mai mare sau mai mică măsură – este recunoscut de fiecare om în parte. De pildă, atunci când îţi închizi ochii, nu îţi mai vezi corpul şi. totuşi, poţi călători mental la milioane de kilometri distanţă. în clipa în care ajungi să cunoşti clar natura minţii, vei deţine controlul asupra a tot ce există, deoarece totul este Minte – totul izvorăşte neîncetat din Mintea Cosmică. De aceea trebuie să ne amintim de Cristos şi să-l venerăm ca fiind conştiinţa universală care ne veghează din cele mai îndepărtate stele şi care fiinţează conştientă chiar şi în cel mai insignifiant firicel de praf. Eu îi ascult cântecul în trilurile păsărilor şi îi absorb şoaptele în şuieratul vântului; îi văd frumuseţea în strălucirea cerului şi îi contemplu grandoarea în măreţia munţilor şi vastitatea oceanelor. Fiecare gând provine din şi aparţine Conştiinţei Universale.

În decursul fiecărui ciclu cosmic. Spiritul Suprem se divide în trei. În rolul Tatălui Ceresc, Spiritul este Creatorul universului. În clipa în care în mintea Sa a apărut primul gând, au luat naştere particulele eterice, care au format elementele constituente ale atomilor. Aceştia din urmă s-au condensat în mase gazoase, vaporii s-au transformat în apă şi apa în elementele solide ale cosmosului. Acest univers este forma, corpul Spiritului.

Inteligenta care menţine în existenţă cosmosul este numită Inteligenţa-Cristică sau Kutastha Chaitanya – unicul Său fiu, reflecţia Inteligenţei Tatălui omniprezentă în creaţie. Iisus şi Krishna au fiinţat în deplină armonie cu această Conştiinţă.

Corespondenţa între scripturile hinduse şi cele creştine

Sfânta Treime din scripturile creştine. Tatăl. Fiul şi Duhul Sfânt, corespunde Trinităţii expuse în scripturile hinduse: .Imn, Tat. Sat*\ Dumnezeu-Tatăl este Sat. Spiritul transcendent creaţiei: Fiul este Tat Kutastha Chaitanya sau Inteligenţa-Cristică prezentă în creaţie; iar Sfântul Duh este Aum, sau Amin. Vibraţia Cosmică. Cuvântul care structurează creaţia.

La sfârşitul fiecărui ciclu creativ-. Dumnezeu dizolvă totul în El însuşi şi – dacă se poate spune aşa – ”acolo” nu mai există decât un, singur principiu: Spiritul Suprem. Absolutul. Beatitudinea veşnic conştientă şi permanent înnoitoare. Apoi, la începutul unui nou ciclu, Spiritul se autoproiectează ca Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Fiinţa umană este epitomul creaţiei. Universul material este corpul infinit al Divinului, energia cosmică este forma Sa astrală, iar sufletul sau viaţa prezentă pretutindeni este esenţa lui Dumnezeu. Tot ceea ce există are viaţă; până şi o bucată de piatră.

Prin extinderea conştiinţei este cunoscut Spiritul lui Cristos

Pentru descoperirea Spiritului lui Cristos este necesar să învăţăm cum să ne extindem conştiinţa şi să îi privim şi să ne gândim la ceilalți aşa cum ne privim pe noi înşine. Evoluţia spirituală este fundamentată pe bunătate, corectitudine. înţelegere, compasiune, altruism şi dăruire necondiţionată. În momentul în care oamenii simt pentru toate familiile aceeaşi iubire pe care o simt pentru propriile lor familii; când sunt gata să se sacrifice pentru orice altă naţiune aşa cum ar face-o pentru poporul lor – atunci umanitatea se va dezvolta şi va deveni o frăţie universală al cărei principal liant este iubirea. Iată ce doreşte Dumnezeu de la noi. Însă naţiunile care se împotrivesc şi încalcă acest principiu de iubire vor suferi teribil. Divinul doreşte unitate şi armonie în universul Său, iar acest lucru poate fi realizat numai prin iubire.

A fi cu adevărat creştin înseamnă a deveni asemenea lui Cristos şi a-i iubi pe toţi imparţial.

Un creştin adevărat este acela care pune in practică învăţătura lui Cristos şi îi priveşte pe toţi ca pe copii ai Tatălui Unic. Aceasta este modalitatea fizică de venerare şi închinare in faţa lui Iisus Cristos. Calea spirituală este de a medita profund până când simţi bucuria extatică necuprinsă a Spiritului Suprem manifestată prin Conştiinţa-Cristică. Frăţia universală nu se va instala pe această planetă până când prin concentrare profundă şi devoţiune neţărmurită, oamenii nu îndepărtează din minte şi inimă gândurile şi sentimentele febrile, şi se cufundă în tăcerea sufletului lor, în Beatitudinea divină care susţine totul în existenţă, realizând că în afară de Acela nimic altceva nu există. Atunci, fiecare dintre noi va putea afirma: „Eu sunt una cu lumina veşnică a lui Dumnezeu şi cu bucuria eternă a lui Cristos, iar toate valurile acestei creaţii se nasc şi dispar în Mine. Eu mi-am dizolvat infima unduire trupească în oceanul Spiritului. Eu sunt Oceanul Absolut. Spiritul care mă animă şi îmi insuflă viaţă este Unul. Spiritul meu doarme în pietre, aştri şi planete; dar Eu visez neîncetat în plante şi cânt prin trilurile păsărilor. Eu sunt Acela care gândeşte în omul obişnuit; Eu acţionez în târgoveţ – şi tot Eu ştiu că exist în supraom. în mintea iluminată.” în această stare realizezi că focul nu te poate distruge, că apa nu te poate îneca şi că iarba şi cerul, animalele şi oamenii, planetele şi atomii sunt copiii tăi. Atunci, fiind într-adevăr un spirit liber, vei putea păşi fără frică pe acest pământ, fără să te mai sperie valurile tumultoase ale creaţiei.

Sursa: Paramahamsa Yogananda – “Practica Realizarii Sinelui” – vol I